Anticritica
Ma afund din ce in ce mai adanc in randurile astea. Pun multe puncte, dar ce spun nu se termina cu punct. Cand uit ca ma strig pe mine, e ca si cand as striga doar ca sa imi dezmortesc plamanii.
Ce-i drept, n-au mai strigat de mult ceva cu consistenta, ca o forma fara fond, recicland.
Cu coloana vertebrala poti umbla, fara ea te poti doar tari. Si totusi, orice ai face, mergi inainte, absorbind cliseu dupa cliseu.. mereu increzator ca toate incercarile vor da roade. Poate prostitutie intelectuala, poate minte in curs de maturizare... cu multele-i intrebari si frustrari pe masura, lenes si dezinteresat, cu inspiratia-i de moment si ca lectura doar cele doua carti obligat sa le rumege. Anonimat cautand individul.
Criticand sarcastic greseli ale altora, expirand un aer de minte deschisa si avida de informatii, sarcasmul fiind felul principal iar empatia si intelegerea... ce as vrea sa spun tacamurile. Si asa cresc artificial, asteptarile despre sine so despre lume, incercand sa urce o scara spiralata facuta dintr-un vartej.
Dam mainile, ne intalnim si radem... ne dam cu parerea, ne bucuram, simtim impreuna.. ne enervam, ramanem bulversati, ne certam si ne taiem mainile cu care ne-am salutat.
E bine ca e asa. Dintr-o livada tot iese un copac cu mere de aur... merita.
Insa, hai sa mai dam o data mana. Cand faci asta, te concentrezi la ce faci. Simt asta. Iti golesti mintea si privesti in ochii mei la fel de traiti ca ai tai. Imi simti sangele cald ce asteapta sa irige niste sinapse intelegatoare. Zambesti, conteaza doar ochii, ne conectam si stam a vorbi.
Cine zicea ca o forma fara fond e ceva rau... s-a inselat. Forma era goala ca sa ne cuprinda pe amandoi. Sa incapem conectati in acelasi eter.
Plus... am depus mult efort in asta. Sper ca stii, bine sau rau vom evolua spre alt fond... dar pana sa bei vinul, trebuie sa fermemteze in ceva.
Cine ar fi crezut ca din hidrogen poate aparea vin...
Ca din doar un alt om poate aparea un prieten...
Ca dintr-o forma, poti servi o masa...
Sau ca dintr-o mana intinsa, poti dori...
Ce-i drept, n-au mai strigat de mult ceva cu consistenta, ca o forma fara fond, recicland.
Cu coloana vertebrala poti umbla, fara ea te poti doar tari. Si totusi, orice ai face, mergi inainte, absorbind cliseu dupa cliseu.. mereu increzator ca toate incercarile vor da roade. Poate prostitutie intelectuala, poate minte in curs de maturizare... cu multele-i intrebari si frustrari pe masura, lenes si dezinteresat, cu inspiratia-i de moment si ca lectura doar cele doua carti obligat sa le rumege. Anonimat cautand individul.
Criticand sarcastic greseli ale altora, expirand un aer de minte deschisa si avida de informatii, sarcasmul fiind felul principal iar empatia si intelegerea... ce as vrea sa spun tacamurile. Si asa cresc artificial, asteptarile despre sine so despre lume, incercand sa urce o scara spiralata facuta dintr-un vartej.
Dam mainile, ne intalnim si radem... ne dam cu parerea, ne bucuram, simtim impreuna.. ne enervam, ramanem bulversati, ne certam si ne taiem mainile cu care ne-am salutat.
E bine ca e asa. Dintr-o livada tot iese un copac cu mere de aur... merita.
Insa, hai sa mai dam o data mana. Cand faci asta, te concentrezi la ce faci. Simt asta. Iti golesti mintea si privesti in ochii mei la fel de traiti ca ai tai. Imi simti sangele cald ce asteapta sa irige niste sinapse intelegatoare. Zambesti, conteaza doar ochii, ne conectam si stam a vorbi.
Cine zicea ca o forma fara fond e ceva rau... s-a inselat. Forma era goala ca sa ne cuprinda pe amandoi. Sa incapem conectati in acelasi eter.
Plus... am depus mult efort in asta. Sper ca stii, bine sau rau vom evolua spre alt fond... dar pana sa bei vinul, trebuie sa fermemteze in ceva.
Cine ar fi crezut ca din hidrogen poate aparea vin...
Ca din doar un alt om poate aparea un prieten...
Ca dintr-o forma, poti servi o masa...
Sau ca dintr-o mana intinsa, poti dori...
Trebuie sa incerci.