Momente
Deci am iesit singur, afara, sa vad apusul.
Toata ziua am avut flashback-uri. Inainte sa ies, ma simteam primavaratic, ca atunci cand totul era social. Multe amintiri, foarte multe amintiri. Am iesit, din nou, un car de amintiri, din toate momentele, asa frumoase.
Iti explicam cum, matematic, suntem cei mai norocosi oameni din lume. Am uitat.
Eram impreuna in multe locuri, tu in mai multe ipostaze ca mine. Atatea locuri. Iar in fata mea, soarele inca ardea prea puternic. M-am dus in jos, pe deal, la o piatra de care imi aminteam. Am fost, amandoi, odata, exact langa piatra aia, sa traim. Chiar m-am intrebat, de ce acolo? Nu ne sprijineam de ea, nu era un loc frumos. Cred, cred doar, ca era singurul punct de reper, sprijin, daca vrei, in toata valea aia definita doar de iarba. Cel putin, singurul pe care il vazusem atunci.
Toata ziua m-am gandit la apusul ala, toata ziua.
Incercam sa leg totul intr-o metafora continua, sa dau un suprasens la tot ce se intamplase.
De ce am mers acolo? Ce m-a chemat? Sau, m-a chemat ceva... poate doar eu cautam ceva. Ce?
Ma simteam parca indragostit. Nu era dragoste, era doar un entuziasm... ca atunci cand ma trezeam si pur si simplu stiam ca ma asteapta ceva frumos. Da, asta era. Energieee...
M-am dus sa ma accept? M-am dus sa ma las in urma? Din disperare, din iluzie? Sa vad binele din mine? Sa gasesc pe cineva?
As fi vrut sa sun pe cineva, sa impart momentul. Sau sub impulsul unui noroc hazardat, sa gasesc pe cineva acolo. Am pus atata suflet in exact locul ala, in exact apusul asta. Era frig, nu conta, amintiri peste amintiri. Cand ploua si era bine, alte apusuri... stele.
Ma gandeam la un moment dat daca am trecut prin toate amintirile, cat de goala putea fi viata... dar ele tot veneau, tot veneau..
Stiu ca lucrul pentru care am venit nu poate fi rostit sau scris sau descris... e integrat in mine, ar trebui sa simt ca am inteles? Sau nu e un singur lucru, e pur si simplu o devenire? Am mers acolo doar ca sa petrec niste momente frumoase, sa adaug la viata mea? DOAR? Nu e "doar", inseamna tot, ma bucur. Am plans, a fost frumos. Poate trebuie timp pentru devenire... timp, teorii despre timp.
Toata ziua am avut flashback-uri. Inainte sa ies, ma simteam primavaratic, ca atunci cand totul era social. Multe amintiri, foarte multe amintiri. Am iesit, din nou, un car de amintiri, din toate momentele, asa frumoase.
Iti explicam cum, matematic, suntem cei mai norocosi oameni din lume. Am uitat.
Eram impreuna in multe locuri, tu in mai multe ipostaze ca mine. Atatea locuri. Iar in fata mea, soarele inca ardea prea puternic. M-am dus in jos, pe deal, la o piatra de care imi aminteam. Am fost, amandoi, odata, exact langa piatra aia, sa traim. Chiar m-am intrebat, de ce acolo? Nu ne sprijineam de ea, nu era un loc frumos. Cred, cred doar, ca era singurul punct de reper, sprijin, daca vrei, in toata valea aia definita doar de iarba. Cel putin, singurul pe care il vazusem atunci.
Toata ziua m-am gandit la apusul ala, toata ziua.
Incercam sa leg totul intr-o metafora continua, sa dau un suprasens la tot ce se intamplase.
De ce am mers acolo? Ce m-a chemat? Sau, m-a chemat ceva... poate doar eu cautam ceva. Ce?
Ma simteam parca indragostit. Nu era dragoste, era doar un entuziasm... ca atunci cand ma trezeam si pur si simplu stiam ca ma asteapta ceva frumos. Da, asta era. Energieee...
M-am dus sa ma accept? M-am dus sa ma las in urma? Din disperare, din iluzie? Sa vad binele din mine? Sa gasesc pe cineva?
As fi vrut sa sun pe cineva, sa impart momentul. Sau sub impulsul unui noroc hazardat, sa gasesc pe cineva acolo. Am pus atata suflet in exact locul ala, in exact apusul asta. Era frig, nu conta, amintiri peste amintiri. Cand ploua si era bine, alte apusuri... stele.
Ma gandeam la un moment dat daca am trecut prin toate amintirile, cat de goala putea fi viata... dar ele tot veneau, tot veneau..
Stiu ca lucrul pentru care am venit nu poate fi rostit sau scris sau descris... e integrat in mine, ar trebui sa simt ca am inteles? Sau nu e un singur lucru, e pur si simplu o devenire? Am mers acolo doar ca sa petrec niste momente frumoase, sa adaug la viata mea? DOAR? Nu e "doar", inseamna tot, ma bucur. Am plans, a fost frumos. Poate trebuie timp pentru devenire... timp, teorii despre timp.