Spațiu spațiu spațiu spațiu ospăț spațiu

Bine.
Nu știu ce să scriu. Ceea ce e ciudat. E a suta oară când stau pe același scaun. Cu aceeași melodie, simțind același lucru. Lucruri, adică. Mintea mea merge iar în fraze scurte, caută dramatism, știi tu.

Îmi e frică pentru că retrăiesc același lucru de prea mult timp... simt că omoară tot ce e mai bun în mine, dacă a mai rămas ceva... 
Mi-am pus jurnalul pe un blog în ideea că o idee explicată cuiva nu e chiar la fel de pierdută. Când cânți, nu vrei ca sunetele să se piardă în pereți și în urechile tale. Când plângi, e bine să fie cineva acolo.
În fiecare cotlon se răspândește frica, mâhnirea, singurătatea. Oriunde ești nesigur, singur, înfricoșat, frustrat.

Să îi înveți pe alții din greșelile tale. Nobil. O iluzie.
Aștept cu picioarele-mi legănându-se peste bordură. Poate am să învăț într-o zi, mereu încerc, mereu greșesc.

Oversharing with the void. Best fucking illusion I could have been sold. Go team I, go, go...

Popular posts from this blog

Day doesn't matter: The coming of age

We live through watching energy fade. So, we stand by fuel as it burns. We comfort in the heat, only to give it away. Do we see others as fuel? Age of enclosure, of recycling pain and comfort. Words fade quickly, mistery multiplies.  The tired mind of a a mouth stuck with the idea of the original between everything that's already been said. To innovate, negate, to develop, build not upon. Words are meaningless. You will care not for them, for they won't satisfy anything in you. It takes to much just to burn like fuel. Oh, but don't you see, the mean will take your heat without you even knowing. You could have been merciful, now you're being robbed.
Read more

I miss you

Pentru că mi-e frică să ți-o spun în față... nu prea mă ajută. Dar da, mi-e foarte dor de tine... nu știu, sunt cam ciudat, nu știu ce să fac. Știu, știu... nu e lung, e siropos, nu e prea social acceptabil, nimănui nu-i pasă, e plictisitor de citit, e prea sincer. Nu e complet lipsit de interpretări. Adică, dacă ai vrea, ai putea să faci din astea niște rânduri foarte frumoase, chiar sper asta. Dar mna, nu mi-e dor de tine pentru că mă vezi des așa cum sunt. Frustrări, vin, le accepți și trec și mergi și mori și trebuie să sacrifici sentimentul de împlinire dacă vrei ca viața ta să poată continua. E așa de sec, de tipic, de adolescentin. Nu a absolut nimic special. Dar și când era special, era la fel. Deci și cele mai seci rânduri sunt speciale. Le scriu pentru tine, deci normal. Dar în x cuvinte nu am să mai scriu. Deci te poți reîntoarce la a nu primi nimic special de la mine. Nu se schimbă nimic, ne vedem în 4 zile, și nimeni nu se simte împlinit. Dar dacă îmi răspunzi, nu mai
Read more
Pentru a se putea adapta mai uşor unei lumi din ce in ce mai schimbătoare, în care societatea cere mai mult ca niciodată oameni maturi şi oneşti, ce se ghidează dupa nişte principii bine întipărite, nevoia unui copil, în primii 18 ani ai vieţii sale, de grijă, educaţie şi dragoste, nu a fost nicicând mai mare. Deşi principiile morale de bază în ceea ce priveşte creşterea unui copil sunt cunoscute de majoritatea populaţiei, o privire fugară aruncată asupra realitaţii ne confirmă contrariul, mai ales când vine vorba de centrele instituţionalizate, în casele de copii. Violența, fie ea fizică sau doar verbală, aduce cu ea mari probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea corectă a individului. Lipsit de grijă şi de compasiune, fără un îndrumator care sa îl ghideze pe drumul întortocheat al creşterii în vârstă, psihicul copilului va începe să acumuleze frustrări. Cu cât mai mult se prelungeşte tratamentul, cu atât mai mult e de suferit, primele victime fiind educaţia şi capacitatea de relaţio
Read more