Absolut nici o poezie, dar chiar nici una... sa ma ierte Poe, dar nici una nu transmite la fel de mult ca doua randuri scrise de un vechi prieten, pe care le intelegi si le lasi sa te inunde cu orice mic sentiment le simtea. Cand citesti o poezie proasta rau si totusi zambesti, pur si simplu trimite cu plugul capacitate de empatie. Asa ca dragi poeti clasici, sunteti voi ok, dar stati in alt cartier.

Popular posts from this blog

Years ago...

Heroic Forget-me-nots

I wish I could keep writing forever