In the end

In the end, it is the certainty of death that renders us forgiven, in spite of all the entropy we had no chance but to produce.

Popular posts from this blog

Spațiu spațiu spațiu spațiu ospăț spațiu

Bine. Nu știu ce să scriu. Ceea ce e ciudat. E a suta oară când stau pe același scaun. Cu aceeași melodie, simțind același lucru. Lucruri, adică. Mintea mea merge iar în fraze scurte, caută dramatism, știi tu. Îmi e frică pentru că retrăiesc același lucru de prea mult timp... simt că omoară tot ce e mai bun în mine, dacă a mai rămas ceva...  Mi-am pus jurnalul pe un blog în ideea că o idee explicată cuiva nu e chiar la fel de pierdută. Când cânți, nu vrei ca sunetele să se piardă în pereți și în urechile tale. Când plângi, e bine să fie cineva acolo. În fiecare cotlon se răspândește frica, mâhnirea, singurătatea. Oriunde ești nesigur, singur, înfricoșat, frustrat. Să îi înveți pe alții din greșelile tale. Nobil. O iluzie. Aștept cu picioarele-mi legănându-se peste bordură. Poate am să învăț într-o zi, mereu încerc, mereu greșesc. Oversharing with the void. Best fucking illusion I could have been sold. Go team I, go, go...
Read more

The echoes of seasons

 I watch as my dreams dissolve into the uncaring world.  I watch the oak gently reaching for the sky, its open palm lay open, fingers outstretched, gathering bronze. Hail autumn, your winds have reached me. They are gentle, fatherly, easing nature into the inevitable change to come. The linden aroma crumbles amidst the seeds of harvest, and so work and toil has to begin. Fittingly, I reap what I've sown. Loneliness, longing, lust. I harvest lessons from the deathly shell of my ego, my soul, my shroud of lies. They've bloomed into an abyss of no margin. The wind rustles my leaves and I'm left feeling its unfairly gentle to me. Of course I'm but a sapling, so it doesn't matter. The water is gentle, the wind caresses, the birds are calm, and I even find a way to smile, but I feel so damn close to looking too deep into the black. My 28th autumn, and I hear all the echoes, its melancholy is gripping. And I find myself as I've always been.
Read more

Gunoi

Mergeam spre groapa de gunoi Eu cu sacii plini, ei cu sacii goi. In plumbul greu ma simteam vioi, Ei trei faceau dragoste in doi. Veneam de la centrala cea pe aburi Eu cu argintii-n buzunar, ei cautau prin lauri. Rupeam cu dintii de un colt de paine al unei ciori... Ei radeau, pe mine pa treceau fiori. Mergeam la groapa cu noroi Ei se scaldau plini, noi ieseam goi. Miroase a tei iar eu plang gunoi... Mai putin gu, mai mult noi.
Read more