I miss you

Pentru că mi-e frică să ți-o spun în față... nu prea mă ajută. Dar da, mi-e foarte dor de tine... nu știu, sunt cam ciudat, nu știu ce să fac.
Știu, știu... nu e lung, e siropos, nu e prea social acceptabil, nimănui nu-i pasă, e plictisitor de citit, e prea sincer. Nu e complet lipsit de interpretări. Adică, dacă ai vrea, ai putea să faci din astea niște rânduri foarte frumoase, chiar sper asta. Dar mna, nu mi-e dor de tine pentru că mă vezi des așa cum sunt. Frustrări, vin, le accepți și trec și mergi și mori și trebuie să sacrifici sentimentul de împlinire dacă vrei ca viața ta să poată continua.
E așa de sec, de tipic, de adolescentin. Nu a absolut nimic special. Dar și când era special, era la fel. Deci și cele mai seci rânduri sunt speciale. Le scriu pentru tine, deci normal.

Dar în x cuvinte nu am să mai scriu. Deci te poți reîntoarce la a nu primi nimic special de la mine. Nu se schimbă nimic, ne vedem în 4 zile, și nimeni nu se simte împlinit. Dar dacă îmi răspunzi, nu mai scriu așa special... deci nu mai continui.

DECI,
nu contează.

E normal să nu-ți pese. Doar rebelii își neagă viziunile. Ah, stai, nu există adevăruri absolute față de un viitor incert, nu?

Deci,
contează..
Așa că sunt sigur că asta e special pentru tine.

Mi-e dor de tine, doar asta vreau să zic.

Popular posts from this blog

Years ago...

Heroic Forget-me-nots

I wish I could keep writing forever