O confesiune

Imi las un moment sa realizez ca reusesc sa ma exprim mai bine in scris alaturi de alti oameni decat singur.

Abia incep sa imi dau seama ca prioritatile mele sunt pe dos, ca am trait in minciuna proprie. M-am concentrat pe modul in care ma vede lumea, in loc sa imi traiesc complet sentimentele. De mic, au crescut in mine complexe si frustrari. Tocmai din cauza lipsei de sinceritate... sunt slab si imi este inca frica de judecata. Nu am putut sa ies niciodata din casa increzator in mine. Asa ca am decis sa fac orice ca oamenii sa aiba o opinie buna despre mine. Am uitat ca trebuie sa ma dezvolt in interior ca abia mai apoi sa exprim asta. M-am concentrat doar pe aparente, pe asa zisele "principii" pe care mi le-am format.
Cu cat mai mult realizam asta, cu atat mai mult am inceput sa urasc alti oameni pentru exact greselile mele. Pentru ca mint, pentru ca nu cred in aceleasi lucruri evident "corecte" in care credeam eu, in acelasi timp pastrand o masca de om sincer. Ajutorul oferit a constat de multe ori in minciuni satisfacatoare emotional. Niste "incurajari" pe care le aduceam doar ca sa iau accentul de pe problema.
Oamenii invatau lectii iar pe mine asta ma frustra. Niciodata nu am citit suficient, nu am simtit suficient si nu am fost suficient de sincer. Si tot ce am fost in stare sa fac a fost sa pretind contrariul, mintind, incercand sa atrag atentia asupra mastii mele. Din dorinta de a fi acceptat.
Oamenii isi faceau prieteni si se simteau bine pentru ca aveau lucruri in comun si se intelegeau, dar eu nu am fost in stare decat sa mint pentru acceptare.

Am mult de recuperat, inca sunt frustrat si impulsiv, mint. Iti cer scuze daca iti voi judeca viata, te rog nu ma asculta. E normal sa gresesti. Probabil deja am facut aceleasi greseli ca tine. Dar sa stii ca, orice masca mi-as pune, eu te inteleg, si vreau sa te ajut cu o idee, nu un compliment.
Complimentele sunt minciuni, de obicei... cel putin asa cred.

Chiar si acum, cand finalul e aproape, am tendinta sa fac toate aceste cuvinte impersonale.
Dar imi asum fiecare minciuna si lucru rau si negandit spus vreodata. Imi asum incultura si multele complexe. Imi asum neincrederea in sine si lipsa de recunostinta, psihologia slaba si insensibilitatea.
Orgoliul imens, impulsurile fiziologoce.

Nu mai vreau complimente, vreau sinceritate. Si am sa te ajut. Sincer.