No matter what I do or what I tell myself, I long for you. I've been so damn irresponsible, negligent and careless, I couldn't speak or act or come forth with any sort of truth. Such a great length of time I've spent torn between the anxiety of commitment and this damn longing. What kept me back was a stupid sense of overbearing childish immaturity. So many dreams and "could've been" mixed with regret. Washing me over, wave after wave, and me instead of surfing the surface and coming on top with what I truly felt, I let it drown me into nothing. Yet time never fails to roll over any ocean. Waters consume and dissipate. In the wake, my mind left with only one course: leave. Shut up and leave. At least stop causing any more suffering around you. Live with the misery that only a semi-awake mind can impose over itself. Live and let die and let live and die. Yet the smell of linden and the sun-kiss of early summer, time after time, takes me into her arms and ta...
Bine. Nu știu ce să scriu. Ceea ce e ciudat. E a suta oară când stau pe același scaun. Cu aceeași melodie, simțind același lucru. Lucruri, adică. Mintea mea merge iar în fraze scurte, caută dramatism, știi tu. Îmi e frică pentru că retrăiesc același lucru de prea mult timp... simt că omoară tot ce e mai bun în mine, dacă a mai rămas ceva... Mi-am pus jurnalul pe un blog în ideea că o idee explicată cuiva nu e chiar la fel de pierdută. Când cânți, nu vrei ca sunetele să se piardă în pereți și în urechile tale. Când plângi, e bine să fie cineva acolo. În fiecare cotlon se răspândește frica, mâhnirea, singurătatea. Oriunde ești nesigur, singur, înfricoșat, frustrat. Să îi înveți pe alții din greșelile tale. Nobil. O iluzie. Aștept cu picioarele-mi legănându-se peste bordură. Poate am să învăț într-o zi, mereu încerc, mereu greșesc. Oversharing with the void. Best fucking illusion I could have been sold. Go team I, go, go...
Caloriferul se încăpățânează să rămână rece. Îți amintesc simetric. Mintea caută sedative, să stăpânească ceva ce vrea să iasă. Sau să se manifeste. Îi dai să rumege ceva dureros, să se zbată peste vreo dilemă minoră legată de perseverență sau motivație. Faci ceva, dar știi că va reveni. Să fie prima lume ce vrea să înțeleagă mintea? Greșești, te simți vonovat, dar simți. Ai vrut să scrii vinovat, dar nu te mai întorci. Nu ai cum, totul e acum.