Binge living

I just have the urge of yelling "I need help, get me out of here!"
And every memory punishes me for it.

Popular posts from this blog

Mintea-computer, motorul cosmic

Caloriferul se încăpățânează să rămână rece. Îți amintesc simetric. Mintea caută sedative, să stăpânească ceva ce vrea să iasă. Sau să se manifeste. Îi dai să rumege ceva dureros, să se zbată peste vreo dilemă minoră legată de perseverență sau motivație. Faci ceva, dar știi că va reveni. Să fie prima lume ce vrea să înțeleagă mintea? Greșești, te simți vonovat, dar simți. Ai vrut să scrii vinovat, dar nu te mai întorci. Nu ai cum, totul e acum.
Read more

Spațiu spațiu spațiu spațiu ospăț spațiu

Bine. Nu știu ce să scriu. Ceea ce e ciudat. E a suta oară când stau pe același scaun. Cu aceeași melodie, simțind același lucru. Lucruri, adică. Mintea mea merge iar în fraze scurte, caută dramatism, știi tu. Îmi e frică pentru că retrăiesc același lucru de prea mult timp... simt că omoară tot ce e mai bun în mine, dacă a mai rămas ceva...  Mi-am pus jurnalul pe un blog în ideea că o idee explicată cuiva nu e chiar la fel de pierdută. Când cânți, nu vrei ca sunetele să se piardă în pereți și în urechile tale. Când plângi, e bine să fie cineva acolo. În fiecare cotlon se răspândește frica, mâhnirea, singurătatea. Oriunde ești nesigur, singur, înfricoșat, frustrat. Să îi înveți pe alții din greșelile tale. Nobil. O iluzie. Aștept cu picioarele-mi legănându-se peste bordură. Poate am să învăț într-o zi, mereu încerc, mereu greșesc. Oversharing with the void. Best fucking illusion I could have been sold. Go team I, go, go...
Read more

Noiembrie

Un rece adanc roade constiinta. Amintirile sunt o lumanare, dar si aceasta rece. Cautand intelegere intre milioanele de decizii, ma privesc afundat intr-un amestec de melancolie si fantezie. Nu pot scapa la nesfarsit de frigul transant. Lumea trecuta ma cheama inapoi, insa nu pot trai in amintiri, si nici din ele. Certitudinea rutinei se transforma intr-un sir nesfarsit de intrebari legate despre ce ar fi putut sa fie.  Pe limba cui pot intelege singuratatea proprie? Ma uit gresit in oglinda, caut in nestire pentru ce? Caut in muzica, in scriere, in limbi straine, in parcuri, si in mine uneori. Caut infometat, si totusi raman flamand. Copacii se scutura si se inchid in ei. Lumina ne-o facem noi. Caldura o facem noi.  Tot ce era frumos se scurge printre degete, precum amintirile. Nu le poti apuca, ele vin si trec. Vin si trec. Nu pot forta, nu pot intelege, nu pot cuprinde cu imaginatia, ce ar trebui sa fac. Simt ca nu ma pot ruga decat, sa se intample ceva, precum au scris si ...
Read more