Motionless
Robinetul mai lasa sa curga cate o picatura. Cadentat. Ritmat... ca un ciocan. In genunchi statea trandafirul alb, si cate o petala cadea, se prindea de un spin, cadeau impreuna. Ramasese mugurele vulnerabil... cresti.
Iar mugurele striga: "Iubeste-ma! Iubeste-ma! Iubeste-ma!"
Tu citesti. Iti vad ochii curgand printre randuri... vreau sa-i prind eu. Sa-i prind cu ai mei si sa te surprinda... sa ma apuci de mana din frica si sa ma rogi sa te las, e prea multa durere. Iar eu sa-ti rup o petala si cu ea sa infasor un spin de-al meu si sa-l fac perna. Nu-i rau la mine in suflet. E comfortabil, vino. Eu stau de paza noaptea, mugurele nu va ingheta.
Prinde-ma de mana, incearca sa ma ridici, cazi cand te trag. Incearca din nou. Hai sa ne asezam pe o banca. Poate plantam si noi un trandafir.
Sa-mi expun disperarea distopica, sau sa expir aerul mucegait. Nu e disperare... e emotie... e dragoste... pentru ce ar putea fi, la care nu ma astept.
Sa stii ca te iubesc. Asa ca hai. Intuitia mea o sa te cheme, eu am sa am ochii inchisi. Nu am sa cuget, ma las prada principiilor. Raneste-ma, nu-ti fie frica, am sa invat. Doar vino, schimba-ma.
Genunchii mei au amortit.