Trees that wear hats

You just heard it. No memory to which I'm bound... I move on.

Poate mintea să se afunde încet... atât de încet... în un nimic. Să primească doar informație și să tacă. Nu știu. Poate e capabilă să refuze. Tu ce crezi, libertate? Vreau o plimbare în care să fiu mai obosit, să nu-ți spun nimic și ție să îți placă. Vreau să nu cred nimic cu tine. Și să fiu cu atât mai sigur. Să fiu obosit și să mă răsfețe, iar eu să nu mă simt îndatorat... cât ar fi de greu de crescut.. Cred că din nou îmi este dor. Ce pierdere... renunț să tac.

Dar eu vreaaaaaaau să vorbesc. Și chiar nu mă interesează și chiar sunt eu când trece tramvaiul pe lângă casa scării, casa treptelor mele, casa cântecului necântat fără voce. Voce, te iubesc!

Trage pe dreapta, drumul converge aici. Tobe foste scuturi lipsite de valuri prelungi și de zâmbetul fetei care cotrobăie prin poveste. Nu știu de orizont, vântul îmi bate... Quit it, dear, the realm of the new will never welcome your tired mind only capable of randomizing... You think that hiding hypocrisy with words and declarative intentions can go on forever? Am uitat... dar tu îmi stai pe umeri... uite, ca cifre în roșu pe un caiet cu spire. Îmi e li mie frică, știi... The world has only this much mercy and compassion. Dragul meu, pune ceva în loc, fâlfâie foi iar eu mă ascund în sunete și imagini și... știu că doar așa e, dar este, și a fost pentru prea mult timp. You're just postponing the inevitable conclusion. You'll just have to succumb eventually... Poate te-am rănit toată viața... You should thank it. Și totuși ai trăit. Și pot și eu trăi, chiar dacă mintea-mi e secată, ochii Dumnezeului cu textul sub ochi mă judecă... poate pot trăi ș...