Trees that wear hats

It just keeps occuring to me..  that existential why. Again, I tell myself... anything... to what purpose? A God, ourselves... but what, exactly? For if we disappear, so does any former-superior beings purpose... and if God had us as a purpose... how is he any different for us? Shallow questions for a quiet afternoon. But what if we really didn't have a purpose (that is, other than one we put for ourselves)? What if our survival or death will ultimately not matter to anyone? What if the Universe just is... devoid of any universal purpose? Afterall... the Universe, as far as we can tell... is basically empty. 99.9999999999999... and on and on and on.. Emptiness. I mean... statistically... matter to the universe is like a grain of sand compared to the Virgo supercluster. We are the exception... And we STILL managed to exist... to have all the life sustaining conditions meet and the rythmicity of our home stagnant and all that good stuff. It's too_____to fit into words.

In drumul sau spre mantuire, puiul de om a cautat invatatura si intelepciunea altora. Multi alti pui de om, pe acelasi drum, s-au gasit pe sine prin lume, in diverse forme. Mantuirea este un tel carismatic, mai mult ca niciodata, toti fugim dupa ea. Si de altfel, de ce nu ai vrea, pui de om, sa inveti de la cel aproape de mantuire? Doar ca mantuirea nu are un algoritm. E usor sa uit asta, cand scopul imi blocheaza vederea. Cautand in mii de scripturi si carti de psihologie, ascultand mii de oameni intelepti, puiul de om realizeaza ca ce cauta de fapt este cunoastere, nu mantuire. Sete de cunoastere. Si realizand, poate afirma ca invatatura de fapt, te fugareste de la gasirea pacii, te alunga de langa tine raportandu-te la altii. Nu invatatura aduce pace, ci cunoasterea de sine. Nu fugi de tine, pui de om. Nu uita sa te vezi pe tine in lume. Sa vezi lumea. Sa o gusti, sa o mirosi si sa vezi cum interactionezi cu ea. Nu fugi de ea, nu fugi de tine in reguli si norme, daca vrei pace

Pentru a se putea adapta mai uşor unei lumi din ce in ce mai schimbătoare, în care societatea cere mai mult ca niciodată oameni maturi şi oneşti, ce se ghidează dupa nişte principii bine întipărite, nevoia unui copil, în primii 18 ani ai vieţii sale, de grijă, educaţie şi dragoste, nu a fost nicicând mai mare. Deşi principiile morale de bază în ceea ce priveşte creşterea unui copil sunt cunoscute de majoritatea populaţiei, o privire fugară aruncată asupra realitaţii ne confirmă contrariul, mai ales când vine vorba de centrele instituţionalizate, în casele de copii. Violența, fie ea fizică sau doar verbală, aduce cu ea mari probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea corectă a individului. Lipsit de grijă şi de compasiune, fără un îndrumator care sa îl ghideze pe drumul întortocheat al creşterii în vârstă, psihicul copilului va începe să acumuleze frustrări. Cu cât mai mult se prelungeşte tratamentul, cu atât mai mult e de suferit, primele victime fiind educaţia şi capacitatea de relaţio

Little bones that craddle with respect.. If I were alive I'd wish they never met How was I to see and to have checked Your waiting hands.. Halt your constant search You got me wandering off to crops so please Let's sit under this birch Let us crave the constant ease Laid on cherries. Tickle in myself My head is banging on the walls and shelves Too bad I'd wake my fathers Oh, they're dead... Nevermind or never to have checked.. Your arms.. So come and ease my pain The silence's gettin louder than my 6-string gain Let me scratch your window pane And I'll kiss you on your lip You will never see it coming just one bit Get undone on the stairs' lower tip On the 55th measure of a beat... I've looked long enough, come.