O frica teribila

 Astazi a fost serios. Cred ca pentru prima data in viata mea, am simtit negru in mine. Vorbea cu "eu", era un dialog, un conflict.

Trece ziua iar eu raman perplexat. De fapt unde raman? Permit unui asemenea lucru sa prinda radacini in mine? Renunt? Nu am ascultat muzica. Nu am iesit din casa. Nu m-am putut simti bine in nici un fel. Doar am existat, si ce existenta crunta. Plansul uscat, tipatul in asternuturi, neputinta, lipsa de speranta. Un iures de emotie estompat in nimic, in acest hau atat de negru, care vine tot din mine.

Cata groaza. Cata durere in sufletul meu, incat sa vad asa ceva. Maine se fac alegeri, dar cea mai importanta alegere pe care o pot face este cat de mult permit negrului sa acapareze.

Am luat un cutit si l-am tot invartit. Si nu trebuie sa-mi fie frica sa zic, dar am nevoie de o trezire urgenta. Nu mai e o joaca, s-ar putea sa nu mai existe un maine spre care sa imping problemele daca o tin tot asa. Este trist si dureros ca am ajuns in punctul asta, dar ce pot face? Ce pot face in afara de a incerca mai departe. De a lua mai in serios - cum sa zic - un raison d'etre.

Nu sunt lucruri cu care ma pot juca. Trebuie sa ma trezesc, am o responsabilitate imensa sa nu las acest lucru sa ma acapareze. Pentru ca daca se intampla, lumea pierde si frantura asta infima de bine din mine. Si pentru ce?

Nu! Muzica trebuie sa curga, eu trebuie sa ma concentrez si sa continui. Nu stiu unde ajung, iar drumul e rece si nu vad mult adapost. Dar ce alta alegere am?

Merg inainte, si daca acest periplu se va termina in singuratate, poate un ecou de-al sau va permite unor altor pasi sa se rasfire inainte pe cararile intortocheate ale vietii. Orice, doar inainte. Asta e bunatatea, asta trebuie promovat!

Maine sunt alegeri la foarte multe niveluri. Nu mai exista scuze. Imi este teama, groaza si frica, dar ce alta optiune este? Hai sa fiu responsabil. Alternativa e moartea.

Popular posts from this blog

Absolut nici o poezie, dar chiar nici una... sa ma ierte Poe, dar nici una nu transmite la fel de mult ca doua randuri scrise de un vechi prieten, pe care le intelegi si le lasi sa te inunde cu orice mic sentiment le simtea. Cand citesti o poezie proasta rau si totusi zambesti, pur si simplu trimite cu plugul capacitate de empatie. Asa ca dragi poeti clasici, sunteti voi ok, dar stati in alt cartier.
Read more

Day doesn't matter: The coming of age

We live through watching energy fade. So, we stand by fuel as it burns. We comfort in the heat, only to give it away. Do we see others as fuel? Age of enclosure, of recycling pain and comfort. Words fade quickly, mistery multiplies.  The tired mind of a a mouth stuck with the idea of the original between everything that's already been said. To innovate, negate, to develop, build not upon. Words are meaningless. You will care not for them, for they won't satisfy anything in you. It takes to much just to burn like fuel. Oh, but don't you see, the mean will take your heat without you even knowing. You could have been merciful, now you're being robbed.
Read more
Pentru a se putea adapta mai uşor unei lumi din ce in ce mai schimbătoare, în care societatea cere mai mult ca niciodată oameni maturi şi oneşti, ce se ghidează dupa nişte principii bine întipărite, nevoia unui copil, în primii 18 ani ai vieţii sale, de grijă, educaţie şi dragoste, nu a fost nicicând mai mare. Deşi principiile morale de bază în ceea ce priveşte creşterea unui copil sunt cunoscute de majoritatea populaţiei, o privire fugară aruncată asupra realitaţii ne confirmă contrariul, mai ales când vine vorba de centrele instituţionalizate, în casele de copii. Violența, fie ea fizică sau doar verbală, aduce cu ea mari probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea corectă a individului. Lipsit de grijă şi de compasiune, fără un îndrumator care sa îl ghideze pe drumul întortocheat...
Read more