O frica teribila
Astazi a fost serios. Cred ca pentru prima data in viata mea, am simtit negru in mine. Vorbea cu "eu", era un dialog, un conflict. Trece ziua iar eu raman perplexat. De fapt unde raman? Permit unui asemenea lucru sa prinda radacini in mine? Renunt? Nu am ascultat muzica. Nu am iesit din casa. Nu m-am putut simti bine in nici un fel. Doar am existat, si ce existenta crunta. Plansul uscat, tipatul in asternuturi, neputinta, lipsa de speranta. Un iures de emotie estompat in nimic, in acest hau atat de negru, care vine tot din mine. Cata groaza. Cata durere in sufletul meu, incat sa vad asa ceva. Maine se fac alegeri, dar cea mai importanta alegere pe care o pot face este cat de mult permit negrului sa acapareze. Am luat un cutit si l-am tot invartit. Si nu trebuie sa-mi fie frica sa zic, dar am nevoie de o trezire urgenta. Nu mai e o joaca, s-ar putea sa nu mai existe un maine spre care sa imping problemele daca o tin tot asa. Este trist si dureros ca am ajuns in punctul asta, ...